Teatrul Național SATIRICUS ION LUCA CARAGIALE

Este o instituție publică, de interes național, subordonată Consiliului Municipal Chișinău; unul dintre cele patru teatre dramatice naționale din Republica Moldova.

SATIRICUS este un teatru de rezistență, militant, care a apărut într-un moment istoric de cotitură, în etapa furtunoasă de emancipare a conştiinţei naţionale, de demascare şi repudiere a ideologiei comuniste, proces care a avut drept finalitate istorică destrămarea imperiului sovietic şi proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova.

Cu certitudine, SATIRICUS, primul teatru de satiră din republică, a luat naştere şi dintr-o necesitate cultural-istorică, manifestând în mod consecvent, prin tot ce a realizat ulterior, un spirit novator şi combativ. Noile realități istorice și sociale reclamau în mod imperios un alt gen de teatru. Mulţi regizori, sensibilizaţi de noile realităţi cultural-istorice şi influenţaţi, mai mult sau mai puţin, de cultura occidentală, abordează tot mai frecvent modalităţi inedite de exprimare artistică, propunându-şi să incite şi chiar să şocheze publicul.

Printre aceşti regizori se numără şi Sandu Grecu, fondatorul de facto al Teatrului SATIRICUS, care, după o stagiatură de doi ani la Teatrul lui Constantin Raikin, „Satiricon”, din Moscova, marcat într-o oarecare măsură de estetica acestui teatru, concepe într-o manieră regizorală inedită, primele spectacole ale tinerei trupe SATIRICUS. Astfel, de la o montare la alta, de la un experiment artistic la o înscenare mai în spiritul tradiţiei se cristalizează stilul regizoral al lui Grecu şi, la modul general, maniera distinctă de joc a actorilor de la SATIRICUS.

În ceea ce privește condițiile de muncă, în primul său deceniu de existență SATIRICUS a peregrinat pe patru scene mai puțin adecvate din Chișinău, adaptându-le și amenajându-le de fiecare dată, până când, în anul 1999, se stabilește în fostul cinematograf „Odeon”. Urmează apoi o perioadă de trei ani (2012-2015) în care edificiul instituției a fost supus reconstrucției capitale, fiind reutilat și reamenajat conform cerințelor moderne. În urma reconstrucției a apărut și o a doua sală de spectacole – Sala mică, teatrul devenind astfel al doilea din republică după numărul total de locuri disponibile pentru spectatori (300 în Sala mare plus 70 în Sala mică). De asemenea, a fost schimbată configurația și capacitatea sălii principale de spectacole, unde s-au adăugat balconul și lojele. Scena, în formă de amfiteatru, s-a extins, bolta ei a fost înălțată considerabil, fiind instalate utilaje moderne și aparataj din cele mai performante.