„CARMEN” ŞI NOUA GENERAŢIE După o premieră absolută cu „Carmen” de P. Merimee, în regia lui Sandu Grecu, lansată acum mai bine de un deceniu, Teatrul Naţional „Satiricus I.L. Caragiale” prezintă o nouă/veche versiune scenică, realizată, de data aceasta, cu o echipă dintr-o nouă generaţie de actori promiţători. Iniţial, directorul de scenă Sandu Grecu a „însăilat” acţiunea spectacolului în formă de libretto care conţine un Prolog şi Zece Scene. Spectacolul este compus în două versiuni lingvistice – spaniolă şi română, însă, preponderentă rămâne acţiunea nonverbală, adică teatrul mişcării. Evident, nu e balet în formă pură, nu e nici dans în sensul propriu al cuvântului, ci o mişcare teatrală cu elemente de balet şi ritmică (coregrafia: Dumitru Tanmoşan), cum numai în Teatrul „Satiricus” poate fi întâlnită, aceasta făcând parte din limbajul scenic al trupei. În spectacol sunt antrenaţi paisprezece actori, rolurile principale, Carmen şi Jose, fiind interpretate de actorii Elena Negrescu şi Eugen Matcovschi. Fiecare actor antrenat în această lucrare scenică este important; nu există roluri mari şi roluri mici, deoarece toate personajele comportă o încărcătură nu doar decorativă (prin fascinantele costume realizate de Rodica Bargan), ci şi de natură informaţional-estetică. Nu toate personajele vorbesc, dar prezenţa lor e elocventă, fiind definitorii pentru destinul imprevizibilei Carmen. Bogatul comerciant englez este interpretat cu patimă, dar şi cu mult umor de Ion Coşeriu. Sunt şi personaje inventate de fantezia regizorului: Roşu, Alb, Negru, Galben (Ion Coşeru, Eduard Cernat, Arcadie Răcilă, Mihail Ciolac). O mare tentaţie a fost acest insolit spectacol pentru Elena Negrescu, rolul lui Carmen fiind până la urmă o certă realizare. Elena Negrescu emoţionează şi fascinează. Şi asta se datorează în cea mai mare măsură regiei lui Sandu Grecu, care a pătruns în nişte taine mai puţin explorate. În optica scenică a regizorului de la „Satiricus”, Carmen este nu doar femeia romantică sau femeia-victimă a unei patimi ucigătoare, ci şi femeia-blestem, o adevărată pacoste pentru bărbatul ce i-a căzut în mreji. Elena Negrescu este plină de temperament, demonstrând multă forţă şi nerv interior. Nu mai puţin convingător este şi personajul creat de Eugen Matcovschi, tânărul chipeş şi plin de vervă, care îşi pierde capul din dragoste pentru fermecătoarea Carmen. Ceea ce nu-l împiedică, totuşi, să fie vulcanic, sigur de sine, adeseori orbit de gelozie, încât să-şi înlăture, prin cele mai dure forme, rivalii care-i stau în calea spre fericire. Spectacolul „Carmen”, putem afirma, este o lucrare scenică de pionierat în arta teatrală din Moldova. Meritul regizorului, dar şi al întregii trupe, este că aduce noi accente conceptuale, încercând să schimbe optica spectatorului asupra unui personaj care nu poate fi un ideal sau un exemplu de urmat. Valoarea acestui spectacol rezidă în scoaterea în evidenţă a ineditului, a profunzimii esteticului, a evitării liniarului. Toate acestea luate împreună, plus jocul inspirat şi cu dăruire totală al echipei de actori ne îndreptăţesc să afirmăm că spectacolul „Carmen” este o certă realizare artistică.