Năpasta

„Cred că una din calităţile definitorii ale lui Alexandru Grecu ca regizor constă în refuzul de a accepta ceea ce se numeşte reeditarea arheologică a vreunui spectacol, de fiecare dată compunând pe baza textului iniţial un propriu scenariu. În „Năpasta”, el structurează colizia motrice în jurul Ancăi în interpretarea Ludmilei Gheorghiţă: ea e femeia dorită de toţi, asaltată, asediată, ea propulsează acţiunea, dând dovadă de temperament şi expresivitate. Se prea poate că nu toţi colegii de breaslă vor fi de acord cu mine, dar oricum, bioenergetica protagonistei rămâne incontestabilă. Şi mai are spectacolul un punct forte: muzica purtând semnătura lui Anatol Ştefăneţ şi a prestigioasei formaţii Trigon. Ambianţa dramatică a evenimentelor impunea o coloană sonoră adecvată şi ea s-a găsit: starea sufletească a personajelor o redă toaca în diferite ritmuri, uneori scoţând esenţa, fiorul acţiunii, în altele anticipându-l cu subtilitate. Forţa de sugestie a componentului muzical e întregită pe alocuri de discrete bătăi de clopot, dar şi de urletele sinistre ale lupilor...”

Alexandru Gromov, scriitor, publicist